LA PAS CU VIATA....ganduri si nu numai

Stau de mult si ma gandesc daca sa deschid un topic…..acum o fac, nu stiu cum este mai bine, nu stiu unde trebuie pus….. probabil ca o sa ma ajutati voi.
Nu am sa va scriu povestea mea, sunt un om obisnuit, cu bune si cu rele care incearca sa supravietuiasca in aceasta jungla numit VIATA. Aici daca o sa-mi dati voie o sa scriu gandurile mele, sentimente, trairile, bucuriile si nemultumirile, sperantele si dezmagirile…..

Sunt doar un om...ca tine,astept si sper,visez,ma bucur si ma intristez,ma las prada unor slabiciuni si dorinte, infrunt greutatile vietii,iert orice dar nu minciuna,nu-mi ascund mie nimic si nici altora.Stiu sa plang,sa rad,sa ma infurii,sa mangai,sa cert,sa impac,sa ofer mult si sa cer mult de la mine si de la ceilalti oameni,sa gresesc,sa reusesc.Sunt doar un om...uneori ma plimb,alteori alerg dar niciodata nu fug de ceva.Sunt doar un om...
Nu tin neaparat sa-mi raspunda cineva vreu doar un loc unde sa pot scrie………. calculatorul este singurul loc care tace si ne asculta fara sa ne puna intrebari, in filele carui ne refugiem cind sintem tristi si nu avem un umar pe care putem plinge........s-au cind fericirea ne-a luat in brate

Vantul a inceput sa bata afara. Simt cum suiera la fereastra si incearca sa-mi transmita frigul pe care-l aduce cu el. Gandul meu zboara la zile calde de vara si privirea zareste lumina soarelui. Sufletul se inmoaie la amintirile placute care-si fac loc pe ecranul vietii.
O dimineata frumoasa de toamna tarzie in care soarele si luna strajuiesc albastrul cerului. Una se duce la culcare, celalalt isi mijeste ochii si ne spune buna dimineata. Natura ii raspunde prin multe glasuri. "Buna dimineata!" , buna dimineata…………. ii raspunde si inima mea. Imi aduc aminte de frumoasele zile de vara. Copacul din fata ferestrei imi spune povestea lui.
Astazi imi este atat de usor sa-l inteleg. Vorbeste inimii mele. Raza de soare care patrunde in camera este cantecul naturii.
Deschid usa si pasesc. Soarele imi intuneca privirea si-mi incalzeste simturile. Atat de dureros si atat de placut. Zarile mi se dezvaluie incetul cu incetul. Nimic nu ma grabeste. Vreau sa vad, sa simt si sa aud totul. Inima mea este linistita, impacata si nerabdatoare. Ma bucura mangaierea vantului care-si trece mantia peste obrazul meu. Ma incanta glasurile vesele ale pasarilor care inca mai sunt si culorile pastelate ale copacilor. Este atat de usor astazi sa vad toate aceste daruri.
Imaginile imi vin pe rand si aduc cu ele sentimente diferite. Nu fac diferenta intre cele de atunci si cele care apar acum la amintirea acelor vremuri. Zile de vis ce-si scutura aripile prafuite pentru a-mi dezvalui lucruri nestiute atunci.
Acestea sunt doar o mica parte din gandurile mele. Amintiri si trairi uitate de vreme v-am descoperit stralucirea de altadata.
Doamne, fie ca trecerea timpului, cu tot ceea ce ne încearcă în fiecare zi, să nu ne lase sufletul acrit, amarat, plictisit.
Învata-ne să gasim si sa simtm frumosul.
Astazi e ziua de maine …pentru care te ingrijorai ieri.

Esti bine-venita sa ne impartasesti gandurile

normal ca esti binevenita sa ne impartasesti gandurile tale...noua ne place mult ce ne scrii

Sa ai multa sanatate si felicitari pentru postari !

foarte emotionant, foarte frumos scrii iuli .....

asteptam sa citim si alte randuri tot asa de emotionante

Iuli te pupam. Bine ai venit ! Sa ne ajute Dumnezeu pe toti... foarte frumos scrii

Buna!
Am trecut astazi sa va salut.
Sa va intreb de sanatate si….cum o mai duceti,…………sunt convinsa ca sunteti bine.
Va multumesc mult pentru apreciere!
Sper ca timpul sa imi dea ragaz si putere sa mai scriu din cand in cand. Acum ma simt bine, nu pot spune ca nu sunt si situatii in care sunt deznadajduita, spariata si nemultumita, revoltata ……..dar nu vreau sa va scriu in asemena sitatii, imi mai doresc sa nu va faceti griji pentru mine, aveti lucruri mult mai grele cu care va luptati zi de zi …..mie imi este suficient un gand bun pe care il primesc virual prin eter din partea voastra si chiar il simt……….
Fiecare dimineata este un inceput………… In fiecare dimineata primim in dar o noua zi.
O zi , in mod ideal o traiesti cu bucurie sau ca pe o bucurie. Dar in fapt, uitam adesea si nici nu stim sa ne bucuram si cadem in melancolie, unii in depresii, altii in deznadejde. Dar nu despre asta vreu sa va vorbesc azi. Vreau sa va vorbesc despre diminetile noastre de felul cum ne comportam dimineata cand ne trezim, depinde ce fel de zi vom avea. Primele 60 de minute decid cursul calatoriei de o zi: mergem pe vreme insorita spre porturi placute sau esuam pe niste stanci aruncati de furtuni.
Daca ne trezim oftand, blestemam in avans ziua si ceea ce avem de facut, daca ne vaitam, bombanim sau miraim. Daca ne plangem si ne tragem cu greu corpul catre micul dejun si rutinile de dimineata, doar un noroc nebun ne poate salva de la o calatorie furtunoasa de la rasarit la apus.
E toamna………sunt dimineţi rotunde când te uiţi pe geam, vezi cum ning frunze, vezi vântul. Ce ciudat e să vezi vantul si sa nu poti auzi sau simti pe fata adierea lui. Daca stau bine sa ma gandesc….. fiecare anotimp are o culore predominanta vara diminetile sunt verzi, iarna albe, primavara curcubee iar toamna galbene, galben ca gutuia…..
Dacă nu plouă e soare. Dacă vezi soarele parcă mai e în tot un pic de vară. Dar cum deschizi larg ferestrele de-ţi intră în casă zvonuri reci înţelegi că nu mai e loc de amăgiri. Tresari de câte ori mai pică o castană, o lacrimă, un oftat.
Nu vreau să pornesc televizorul, nu o să aud nimic bun. Nu vreau să pornesc radio-ul de teamă ca bâzâitul lui să nu spargă liniştea dimineţii. Si gandurile pe care le-ai trimis la plimbare peste noapte revin ………..doar o pala usoara si racoroasa de vant imi loveste fata si imi dau seama ca este o noua dimineata, ca am alte treburi de facut de decat sa ma las coplesita de ganduri…….si ca am invatat o lectie pe care trebuia sa o pun in practica, altfel va fi o zi pierduta.
“Saluta dimineata ca pe o noua posibilitate. Glumeste si razi.
Fluiera si canta.
Fii bucuros ca inca traiesti si poti fi sigur, ca ziua ta va fi cu siguranta placuta.”
Atitudinea conteaza. Intotdeauna.
Si pentru ca este sfarsit de saptamana am sa va las sper eu ceva distractiv.
Un tip la volanul unui BMW face pană exact în faţa unui spital de nebuni.
Se apucă omul să schimbe roata, dar după ce scoate roata cu probleme şi o pune pe cea de rezervă, dă cu piciorul peste toate cele 4 şuruburi, care îi cad într-un canal.
Un nebun agăţat de gardul spitalului stătea şi se uita la omul care încerca cu disperare să scoată şuruburile din canal şi nu reuşea. Dupa 15 minute nebunul îl întreabă:
– Hombre, poţi ajunge cu maşina până la primul service cu roţile prinse în câte 3 şuruburi fiecare?
– Da, cum să nu, ar fi suficiente.
– Păi, atunci de ce nu scoţi câte unul de la fiecare dintre celelalte 3 roţi şi pune-le la roata asta…
– Băi, da’ deştept eşti… cum dracu de te ţin ăştia închis în spitalul de nebuni?!
- Păi eu sunt nebun, nu tâmpit…

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Bulă se întoarce de la şcoală cu un zâmbet larg pe faţă
- Arăţi foarte bucuros dragul meu. Îţi place şcoala?
- Lasă prostiile, mamă. Să nu confundăm dusul cu întorsul!
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Un pastor isi mina turma de oi pe o minunata pasune cind , intr-un nor de praf , opreste un Jeep Cherokee nou nout , linga el. Soferul , un tip tinar intr-un costum Hugo Boss, pantofi Gucci , ochelari de soare Ray Ban si o cravata YSL , scoate capul pe fereastra si zice :
- Daca iti spun exact cite oi ai in turma imi dai una ?
Pastorul se uita la tinar , se uita la turma si calm raspunde :
-Desigur.
Tinarul parcheaza masina , scoate laptopul, il conecteaza la telefonul mobil. acceseaza NASA prin Internet, apoi satelitul GPS , scaneaza aria, deschide baza de date si citeva pagini de EXCEL 60 pline de formule, apoi tipareste prin ultima generatie de printer portabil un raport de 150 de pagini si ii spune pastorului :
- Ai exact 1.586 de oi !
- Este corect si sint de acord sa iei una dintre oi.
Se uita senin la tinar care-si alege oaia si apoi o cara la masina , apoi zice :
-Daca iti spun exact in ce business esti imi dai oaia inapoi ?
- Da, de ce nu ?
- Esti consultant.
- Este corect , dar cum ai ghicit ?
- Usor, raspunde pastorul ,te-ai abatut pe aici fara ca nimeni sa te invite , ai cerut sa fii platit pentru o intrebare pe care eu niciodata nu ti-am pus-o si mi-ai dat o informatie pe care eu , deja , o stiam! Pe deasupra habar nu ai nimic despre afacerea mea .
- Cum ai ajuns la concluzia asta ?
- Pentru ca mi-ai luat ciinele


Va doresc sanatate multa si un sfarsit de saptamana asa cum va doriti alturi de cei dragi!

iuli a scris:Buna!
Primele 60 de minute decid cursul calatoriei de o zi: mergem pe vreme insorita spre porturi placute sau esuam pe niste stanci aruncati de furtuni.

“Saluta dimineata ca pe o noua posibilitate. Glumeste si razi.
Fluiera si canta.
Fii bucuros ca inca traiesti si poti fi sigur, ca ziua ta va fi cu siguranta placuta.”
Atitudinea conteaza. Intotdeauna.

da, ai dreptate :)
diminetile mele incep excelent cand deschid ochii si il vad pe barbatelul meu cu moaca adormita langa mine si cand ne sarutam scurt si dulce la plecarea la servici in rest cand nu dormim impreuna sau cand sintem suparati unul pe altul, sint groaznice diminetile si in continuare si ziua la fel.
apropo de 'saluta dimineata' sa stii ca sint dimineti in care iesind din casa dau cu ochii de soare, roua, pasarele, pisica din vecini sau frunze uscate sau un curcubeu (da, am vazut curcubeu dimineata, a fost ceva splendid) sau fulgi maaaari de nea sau chiar inca luna pe cer si privesc spre cer zambind. cine ma vede crede ca-s un pic dusa ca zambesc asa de una singura la 7 dimineata. dar ei nu stiu ca io spun in gand Buna dimineata, Soare! Doamne mersi pentru peisajul asta frumos, pentru ziua asta care incepe asa fain! ei nu stiu asta. si pentru ca io fac asta, ma simt mai senina, mai linistita, mai implinita. sint micile bucurii fara de care io n-as fi asa cum sint, fara de care io nu pot sa-mi inchipui viata.

Ti-am spus ca gandim la fel.......sunt momente multe in viata mea in care stau in fata ferestrei, ceasul ticaie langa mine si asa in liniste ascult trecerea timpului ma simt stapana lui, ma simt bine ....... cand ies afara sunt atenta la fetele oamenilor la mersul lor, la gesturile lor sunt foarte interesante si de fiecare data ne transmit ceva ........ ma bucur ca suntem pe aceeasi lungime de unda.
Va multumesc tututror care mi-ati scris, si lui morcovel si lui iris si lui mica iar pentru mamica raluca (eu atunci te-am intalnit aici) ai cel mai dolonaf, destept si frumos copil iar tu esti cea mai tare mamica....vezi ca pana la urma nu a fost chiar asa de greu.....si daca a fost greu l-ai trecut cu vrio si esti mai puternica,nu! Cand plecam dupa baieti?

Daca ar fi posibil sa fac o incursiune in inima, dincolo de structura ei anatomica, m-ar interesa foarte mult, structura spirituala, a acestui important organ, fara de care viata noastra ar fi imposibila.Ce ar fi de gasit in lacasurile ei cele mai ascunse?
Multe, multe si diverse.
Inima este 'imparatia secreta a sentimentelor umane, sau altfel spus, cel mai important loc din fiinta omului.Aici este cea mai rafinata si mai diversa gradina de flori, care de care mai deosebite, una de alta.
Ce ma intriga oarecum este urmatorul fapt : cum poate gazdui inima atat de multe sentimente si trairi, in mare parte contradictorii?.............. Si ca sa glumesc putin pe seama spuselor mele, nici nu ma mir, ca cea mai raspandita boala de pe glob, este cea de inima. Dar sa revin la "gradina inimii', despre care vreau sa va vorbesc aici. Am comparat inima cu o gradina, deoarece asemanarea este evidenta dintr-un anume punct de vedere si anume, varietatea de flori care incoltesc si cresc si in una si-n cealalta.Aici cresc, trandafirul iubirii, lacramioarele gingase ale sperantei, bujorul bucuriei, si multe altele. Aici ca stapani nu suntem atat de interesati de frumusetea gradinii si mergem cu indiferenta pana acolo, ca lasam sa creasca si sa se inmulteasca, urzicile urii, volbura minciunii, pirul tristetei care se infige cu radacinile lui otravitoare pana in adancul sufletului, afectandu-l pana la distrugere. Ma intreb de ce acordam atat de putina importanta inimii noastre?........ Oare nu e la fel de importanta si gradina din adancul fiintei noastre, acea oaza minunata din care tasnesc izvoarele vietii? ..............
Cum a ajuns omul atat de indiferent fata de inima lui si de ce nu este atent la fiecare buruiana care ii invadeaza lacasul acesta intim? E posibil sa dam mai multa importanta la orice alt lucru, dar sa fim total indiferenti cu inima noastra si in final cu sufletul nostru asta pentru-ca nu pretuim viata asa cum ar trebui.
In orice, nu primim decat pe masura a ceea ce dam

'Infrant nu esti atunci cand sangeri
Nici ochii cand in lacrimi ti-s,
Adevaratele infrangeri
sunt renuntarile la vis.
(Radu Gyr – Indemn la lupta)'
Va imbratisez cu dar si va doresc weekend asa cum va doriti!

iuli a scris:Ti-am spus ca gandim la fel.......sunt momente multe in viata mea in care stau in fata ferestrei, ceasul ticaie langa mine si asa in liniste ascult trecerea timpului ma simt stapana lui, ma simt bine ....... cand ies afara sunt atenta la fetele oamenilor la mersul lor, la gesturile lor sunt foarte interesante si de fiecare data ne transmit ceva ........ ma bucur ca suntem pe aceeasi lungime de unda.
Va multumesc tututror care mi-ati scris, si lui morcovel si lui iris si lui mica iar pentru mamica raluca (eu atunci te-am intalnit aici) ai cel mai dolonaf, destept si frumos copil iar tu esti cea mai tare mamica....vezi ca pana la urma nu a fost chiar asa de greu.....si daca a fost greu l-ai trecut cu vrio si esti mai puternica,nu! Cand plecam dupa baieti?

Te pup cu drag Iuli
Intr-adevar nu a fost asa de greu, dar nu a fost nici usor. Cred cu tarie ca Dumnezeu m-a ajutat sa vad cat de mult imi doresc si iubesc acest copil. Ii multumesc si ma inchin lui, stiu ca fiecare lucru pe care noi il consideram greu este de fapt o lectie de viata. Am adunat prieteni, ganduri bune si un bondocel mic din aceasta experienta. Sa ne dea Domnul numai bine tuturor!

Buna!
Foarte frumos scris mamica raluca, felicitari, multa sanatate, fericire, iubire si multa rabdare!
Timpul trece si odata cu el trec si anii nostri si ai sa vezi , chiar daca fiecare zi ni se pare grea, dupa un timp, cand esti linistit si arunci o privire in urma ti se pare ca te-ai alarmat fara rost, sunt lucruri firesti ale vietii prin care treci chiar daca nu ai multa experienta, sunt simturi ale mamelor, ale sotiilor pe care numai femelie le au. Eu cred cu tarie ca in afara de sprijinul Domnului, caracterul si vointa ta te-au ajuat si te vor ajuta in viata mereu.
Vei trei alturi de printesa ta copilaria si adolescenta ca si cum ar fi a ta, dar cu alte ganduri si cu alte sentimente, ai sa spui ca vorbesc prostii, dar dupa trecerea timpului ai sa-mi dai dreptate si nu sunt vorbe in vant si timpul va trece asa de repede incat nu ne dam seama.............
Timpul este singurul lucru din care nu avem niciodata de ajuns, el este cel mai bun profesor.
Fie ca viata vostra sa fie plina de sanatate, liniste, iubire, credita si sparanta!
Va imbratisez cu darg!

Am primit aceste randuri si mi-au placut asa mult incat m-am gandit sa vi le impartasesc. Asa ca:


Daca mi-as putea trai din nou viata, M-as fi culcat sa ma odihnesc atunci cind ma simteam rau, in loc sa pretind ca pamintul se va opri daca eu nu voi fi la serviciu pentru o zi... As fi ars luminarea roz sculptata ca un trandafir, in loc sa o las sa se topeasca in camara..... As fi vorbit mai putin si as fi ascultat mai mult............. As fi invitat prieteni la masa chiar daca e o pata pe covor si canapeaua trebuie curatata. As fi mincat pop-corn in camera "buna" si nu mi-as mai fi facut atitea griji din cauza prafului cand cineva vroia sa aprinda focul in semineu. Mi-as fi facut timp sa-l ascult pe bunicul povestind din tineretile lui. N-as fi insistat niciodata sa mergem cu geamurile masinii inchise intr-o zi frumoasa de vara, doar pentru ca parul meu a fost proaspat coafat si fixat. As fi stat intinsa pe pajiste cu capul pe iarba. As fi plans si ras mai putin privind televizorul si mai mult privind viata. Dar, cel mai mult, sa am o a doua sansa la viata, as pretui fiecare moment, l-as privi cu adevarat........l-as trai........ Nu m-as mai agita atit de mult pentru lucruri meschine si marunte........ Nu va faceti griji din cauza celor care nu va simpatizeaza, sau mai mult, n-ar trebui sa va intereseze cine ce face......... In schimb, sa pretuim prietenii pe care ii avem si oamenii care ne iubesc. Sa ne gandim la lucrurile cu care Dumnezeu ne-a binecuvantat.......... Si la ceea ce facem in fiecare zi sa ne imbunatatim mintea, trupul, sufletul, emotiile.
Cum ne privim pe noi insine la diferite varste?
Fetita de 3 ani : Se priveste si se vede regina ..
Fetita de 8 ani : Se priveste si se vede Cenusareasa.
Adolescenta de 15 ani : Se priveste si vede Sora cea Urita (Mama, nu pot merge la scoala aratind in halul asta!!)
Tanara de 20 de ani : Se priveste si se vede"prea grasa/ prea slaba, prea inalta/ prea scunda, prea cu parul lins / prea creata"- dar decide sa iasa oricum.
Femeia de 30 de ani: : Se priveste si vede"prea grasa / prea slaba, prea inalta / prea scunda, prea cu parul lins / prea creata"- dar decide ca nu are timp sa se aranjeze, asa ca iese oricum.
La 40 de ani: Se priveste si vede "curata" si iese oricum.
La 50 de ani : Se priveste si vede "Sunt eu" si merge oriunde isi doreste. La 60 de ani: Se priveste si isi reaminteste de toti oamenii care nu se mai pot privi in oglinda. Iese si cucereste lumea.
La 70 de ani : Se priveste si vede intelepciune, rasete si abilitate, iese si se bucura de viata.
La 80 de ani : Nu mai pierde vremea sa se priveasca. Isi pune palaria violet si iese sa se bucure de lume.
Poate ar trebui, toate, sa ne insfacam mai devreme palaria violet!

Bucura-te de viata, Femeie Frumoasa!!!!!!!!!

hmm io ma privesc cum zice la femeia de 40-50 de ani :P

Esti o draguta, pune palaria si hai la plimbare.......

hai!
e asa frumos si cald afara! chiar ca e vreme numa buna de o plimbare prin parc!
azi-dimineata pe drum spre servici cand am trecut podul peste Bega, m-am uitat asa pe mal si asa fain se vedeau toti pomii inbracati in culori de toamna, unul mai galbui, altul mai rosiatic, altul parca auriu! super peisaj!

"In ziua in care m-am iubit cu adevarat

”In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am ințeles ca in toate imprejurarile, ma aflam la locul potrivit, in momentul potrivit.
Și atunci, am putut sa ma liniștesc.
Astazi, știu ca aceasta se numește … Stima de sine.

In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am realizat ca neliniștea și suferința mea emoționala, nu erau nimic altceva decat semnalul ca merg impotriva convingerilor mele.
Astazi, știu ca aceasta se numește … Autenticitate.

In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am incetat sa doresc o viața diferita și am inceput sa ințeleg ca tot ceea ce mi se intampla, contribuie la dezvoltarea mea personala.
Astazi, știu ca aceasta se numeste … Maturitate.

In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am inceput sa realizez ca este o greșeala sa forțez o situație sau o persoana, cu singurul scop de a obține ceea ce doresc, știind foarte bine ca nici acea persoana, nici eu insumi nu suntem pregatiți și ca nu este momentul …
Astazi, știu ca aceasta se numește … Respect.

In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am inceput sa ma eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situații, tot ceea ce imi consuma energia. La inceput, rațiunea mea numea asta egoism.
Astazi, știu ca aceasta se numește … Amor propriu.

In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am incetat sa-mi mai fie teama de timpul liber și am renunțat sa mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astazi fac ceea ce este corect, ceea ce imi place, cand imi place și in ritmul meu.
Astazi, știu ca aceasta se numește … Simplitate.

In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am incetat sa mai caut sa am intotdeauna dreptate si mi-am dat seama de cat de multe ori m-am inșelat.
Astazi, am descoperit … Modestia.

In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am incetat sa retraiesc trecutul si sa ma preocup de viitor. Astazi, traiesc prezentul, acolo unde se petrece intreaga viața. Astazi traiesc clipa fiecarei zile.
Și aceasta se numeste … Plenitudine.

In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am inteles ca rațiunea ma poate insela si dezamagi. Dar daca o pun in slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte prețios.
si toate acestea inseamna …

Sa stii sa traiești cu adevarat.”

O seara frumoasa si o toamana linistita, cu multa recolta si multa sanatate. va doresc!

ce frumos. foarte frumos

te felicit pentru postari . Iti doresc sanatate si mult mult bine .

Am iesit fara din casa in plimbarea zilnica, fara graba, fara ganduri, fara treaba zambind soarelui si bucurandu-ma in acelasi timp de caldura razelor lui……….. a fost o zi foarte frumoasa, cald si frumos doar culorile din jurul nostru si adierea vantului care zbura frunzele din copaci ma feceau sa imi dam seama ca este o zi de toamna.
Toamna e un sentiment aparte. In ciuda vremii care care e din ce in ce mai rece(azi nu a fost cazul) in ciuda frunzelor galbene care sunt mereu in bataia vantului, lasand copacii golasi. Toamna nu stinge sclipirea din inima oamenilor, ci doar o pregateste sa renasca mai tarziu. Fiecare frunza galbena care cade sadeste in sufletul nostru un mugur de voie buna, un sentiment de iubire si o raza de speranta.
Nu transform vara intr-o amintire razbunandu-ma pe toamna care vine. Zambetul si voia buna tin de inima ta, anotimpul e doar un paravan care iti permite uneori sa te ascunzi de ceea ce nu ai curaj sa crezi sau sa vezi.
Va doresc tuturor o toamna plina de zambet, multa liniste si sanatate la cote maxime!

PS. Va multumesc din suflet pentru ca vizitati acest topic si pentru cuvintele pe care le scrieti. Voi incerca pe cat este posibil sa las doar ganduri si lucruri pe care le-am citi si din care am invatat destul de multe, (poate ajuta pe cineva in momentele grele ale vietii) fara aceste invataminte nu as putea sa merg mai departe. Multumesc iris, multumesc mama raluca, ai cel mai frumos si cel mai minunat copil sa fiti sanatosi!

viata noastra toamna e cam asa:

te pupam iuli... revin cu impresii de toamna

Nici nu stiu cum sa incep....nu am chef de nimic asta stiu.........ce zile fara rost traiesc.....
Timpul este frumos, ar trebui sa-mi daruiasca o stare de bine...
Nu este asa....nu stiu de ce....sunt trista!

In fiecare zi ma trezesc (in cazul in care dorm) sau ne trezim…………… sau ar trebui sa ne trezim cu speranta intr-un nou inceput: noi, cei ce ne-am lasat coplesiti, care am devenit blazati, care nu mai iubim, nu mai visam.
Un nou inceput este acel gest pe care-l putem face pt a schimba ceva in noi: sa zambim, cei ce n-am mai zambit de mult, sa traim cei ce n-am mai trait de mult cu adevarat, sa renuntam la un fel de a fi al nostru egoist, sa incepem sa visam si sa speram.
O zi poate fi o nesfarsita bucurie sau un insuportabil calvar. Calvarul acesta este asemeni unei barci pe vreme de furtuna care mereu este pe punctul de a se scufunda, de a se rupe in bucati.
Te scufunzi, te ridici, esti amenintat sa fii inghitit de valuri. Suntem aruncati de valurile vietii, de tumultul clipelor, al sufletelor si sentimentelor noastre in diferite stari: speranta, fericire, tristete, chin, deznadejde. Purtam povara sentimentelor, neputintelor, esecurilor pentru ca suntem in barca aceea mica si vulnerabila.
Plutim.
Oscilam intre speranta si deznadejde. Daca ne-am ridica !
Daca am parasi acea barcuta si ne-am urca intr-o corabie mai trainica. Daca am asculta mai mult de sufletul nostru, daca am fi mai sensibili, mai atenti, daca am ierta mai usor, daca n-am mai uri, daca ne-ar fi rusine sa mintim, daca ne-ar fi mila sa distrugem destine, vieti, suflete, poate am scapa de calvarul zilei sau al clipei. Si am incepe, si am reusi sa traim. Caci viata este un dar, iar cel mai tulburator lucru care ne este dat sunt lacrimile. Ele sunt de tot felul: de bucurie, de tristete, de durere. Putem noi sa le purtam in noi insine? Putem sa le stavilim? Ele sunt oceanul acela pe care calatorim in viata , ele ne pot duce in deznadejde sau dimpotriva, ele ne pot salva. Lacrimile……..
Dar ce urmeaza dupa ele? STOP........ trebuie sa te opresti, gata, maine este o noua zi, un nou inceput, un alt inceput.......
Multumesc mult pentru trecerea vostra pe aici, pentru cuvintele voastre.
Da.....Raluca toamna vietii noastre probabil ca asa ar trebui sa fie cu o roata care merge fara piedici numai ca la unii nu este chiar asa, dar asta este o alta discutie si eu nu prea sunt in stare sa comentez azi, starea este mult prea prosta si v-am promis ca nu vreau sa va intristez.
Sanatate si pe curand!

Da ... vin si eu aici ... si vreau sa ti doresc ocrotirea lui Dumnezeu . Nu ..nici eu nu scriu nimic .. de tristete este scirbita toata lumea .Sanatate maxima , insanatosire grabnica , numai bine in cliele acestea si urmatoare !

poate ne poti spune iuli si noua ce te macina

Buna!
Va multumesc pentru cuvintele voastre, incerc din rasputeri sa nu scriu lucruri care sa va intristeze dar azi mai mult ca oricand nu pot fi altfel. As vrea sa va dau multe sfaturi dar cine sunt eu??........ oricum nu le stiu pe toate........... oricat as incerca sa fiu pozitiva, sa alung gandurile negre viata imi da cate un bobirnac si ma trimite inapoi
Intotdeauna in viata suntem tentati sa alergam dupa lucruri greu de obtinut, ignorand frumusetile si simplitatea din jurul nostru. Cu toate astea riscam mereu sa punem pe primul plan faptele care se indeplinesc usor chiar daca aduc beneficii putine. Orice lucru banal pe care il ignoram se va dovedi atat de necesar dupa ce il pierdem. Viata se poate juca cu cu tine repetandu-ti zilele dar si greselile la nesfarsit!

Realizez cu stupoare ca viata te poate lovi marsav chiar si atunci cand esti pregatit sa fii lovit. Sistemul te poate dobori si de pe culmi inalte.
Astazi am pierdut o fosta colega. Nu era poate cea mai buna. Era doar un om obisnuit. O colega cu care am muncit ani de zile cot la cot, o femeie care isi facea datoria asa cum trebuia sa o faca la serviciu si acasa. Ar fi putut fi data ca exemplu, dar .............
Cand un om bun se stinge iti ramane in suflet o rana. O durere pe care nu poti niciodata sa o alungi. Si e un motiv suficient sa te trezeasca intr-o noapte oarecare zambindu-ti intr-o amintire. Chiar daca zambetul iti naste lacrimi in ochi. Chiar daca lacrimile vin si cu suspine. Printre regretele faptelor pe care nu le-ai facut la timpul lor, poti sa zambesti ca ai avut ocazia sa ai pe cineva bun langa tine chiar si pentru o scurta perioada de timp.
...uneori simti ca nimic nu mai are sens iar totul se prabuseste in jur... doar timpul te vegheaza si-ti mai asculta des tacerea........... ticaitul lui este raspunsul la toate intrebarile...
Va salut si va urez toate cele bune tuturor care treceti pe aceasta pagina!

Dumnezeu sa o odihneasca in pace ! Eu sunt alaturi de tine si iti doresc sa treci peste aceasta pierdere. Nu ne ramine decit sa ne rugam , spunind ,,rugaciunea la moartea uni prieten /cunostinte ,, !

Multumesc iris!
Da, vream nu vrem orele trec, zillele trec si viata merge mai departe cu rele si bunele ei . Stiu ca nu trebuie sa judec eu viata si pe nimeni din jur dar despartirea de persoane dragi mintii si sufletului tau doare si te mai doare si tineretea lor pe care nu o mai pot trai. Incerc sa pastrez amintirea Anei (asa o chema,Ana), nu cea de pe patul de spital (am vizitat-o) ci a femeie vesele cu voce blanda, muncitoare si optimista cu care am petrecut cativa ani la serviciu. Si in asemena situatii te simti asa neputincios in fata sortii si a tot ce se intampla cu tine si cu toti cei din jurul tau si iti dai seama ca si moartea face parte din viata. Frumos este ca unele lucruri le simti, sunt ca o prevestire, zilele trecute incercam sa vorbesc cu cativa prieteni despre moarte, iar ei parca mi-ar fi spus: draga, fii serios si lasa prostiile la o parte!ei nu intelegeau ca ceea ce le apare lor drept prostii poate insemna pentru mine o problema esentiala,ei nu au cum sa imi inteleaga nebunia ,ei nu incerca sa treaca o clipa in mine. Or, ei nu pot face asta.
O prietenie nu se verifica numai prin libertatea pe care i-o acorzi celuilalt. A ajuta pe un prieten la nevoie, a-l incalzi cu mangaierile tale, a-l inconjura cu "sinceritatile" tale nu inseamna nimic. Altele sunt adevaratele probe ale prieteniei: a nu-i incalca libertatea, a nu-l judeca din punctul tau de vedere (care poate fi real si justificabil, dar poate nu corespunde experientei destinului celuilalt), a nu-l pretui prin ceea ce iti convine sau te amuza pe tine, ci pentru ceea ce este, pentru el insusi, prin ceea ce trebuie el sa realizeze ca sa ajunga un om.
Intr-o prietenie nu conteaza numai ceea ce ia celalalt. Fiecare luam mai putin decat ar trebui. Acesta este marele nostru pacat: ca nu ne e sete de mai mult, ca ne multumim cu sferturi; de aceea avem fiecare dintre noi atata spaima de ridicol. Nu numai ca nu dam cat ar trebui, dar luam cu mult mai putin decat ni se ofera.
Da, uneori avem nevoie de o clipa de singuratate in care sa punem in balanta anumite lucruri si probabil ca astazi si aici este clipa mea de singuratate......
Va doresc din toata inima sa aveti prieteni adevarati si o toamna frumoasa, cu sanatate si belsug!

Da, Iuli si eu iubesc sinceritatea, imi doresc prieteni adevarati , nu suport perversitatea , nu suport asa zisa diplomatie ieftina [in fata te sconsoleaza iar in spate te maninca ] ... dar sa dea Dumnezeu sa avem parte de persoane sincere si pline de dragoste , sa primeasca ceea ce dau si pot da ... este mare lucru sa ridici din nevoie cadere sa intorci la viata de zi cu zi pe cineva . Iti doresc tie si tuturor ce citesc aceste intelepte postari liniste , salutari si sanatate maxima !

Buna ziua!
Am trecut sa va salut, sa va spun ca totul este bine, cat se poate de bine, in limite normale……..am mai trecut de o cura, cine a trecut prin asta stie despre ce vorbesc, iar cine nu stie nici nu vreau sa-si umple capul cu ce nu trebuie, nu doresc nimanui sa cunoasca starile astea, nici mcar eu nu vreua sa ma gandesc………..daca s-ar putea!!!! Incerc pe cat se poate sa nu ma gandesc la ziua de ieri, oricum a trecut si nu mai poti schimba nimic din mersul timpului doar ca …….sunt si momente in care nu pot , sunt atat de multe evenimente care ne influenteaza fiecare zi, oricat de bine ai fi intetionat sa fi vesel, sa fi optimist, sa „gandesti pozitv”, expresie care pe mine chiar ma enerveaza, ma exaspereaza, spuneam ca se intampla sa afli ceva, sau despre cineva stiri care nu sunt tocmai ce ti-ai dori, lucruri care te ingrijoreaza, sau care te supara, sau care si mai rau te fac sa suferi si gata s-a dus ziua cea buna………off,timpul asta si vremea asta,nu ploua...nici macar nu mai picura,sta asa mohorata si ursuza de parca ar avea motive sa fie asa....macar daca ar ploua, ar ploua un pic si pentru mine.....
...candva am auzit o rugaciune,care mi s-a parut mai deosebita decat toate rugaciunile auzite pana atunci si l-am rugat pe preotul respectiv sa o mai spuna odata ca sa o pot scrie suna cam asa:
Doamne,da-mi putere sa port osteneala zilei de azi si toate intamplarile din vremea ei.Calauzeste-mi voia si invata-ma sa ma rog, sa nadajduiesc, sa plang, sa cred, sa iubesc, sa rabd si sa iert…....
pe atunci nu am inteles mare lucru din ceea ce spunea rugaciunea asta,dar dupa ani si ani de zile am gasit foaia pe care scrisesem rugaciunea intr-o carte,am citit-o si mi s-a parut ca in ea sunt cuprinse toate darurile Dumnezeiesti de care avem nevoie pentru a fi fericiti....eu m-am rugat,am nadajduit adica am sperat,am crezut,am plans,am rabdat si am iertat invatand in timpul asta sa iubesc.........
Va las o povestiora care pe mine m-a impresionat si va doresc tuturor multa, multa sanatate, bucurii, sa va aduca mosul tot ce va doriti!
Fericirea vesnica
-Va sa zica ai venit pentru fericirea vesnica - intreba Judecatorul.
-Da - ii raspunse spiritul proaspat dezancarnat.
-Ai gresit adresa - continua Judecatorul, cu un zambet ambiguu in jurul gurii.
-Stati… nu-i aici raiul? - intreba omul nostru, proaspat trecut prin granita mortii.
-Ba da - ii raspunse Judecatorul.
-Jos pe Pamant mi s-a promis ca aici voi primi in dar, fericirea vesnica.
-Ne pare rau, ai fost informat gresit.
-Am fost informat gresit?! Dar preotul imi zisese ca daca ma rog regulat, daca indeplinesc cele zece porunci, voi ajunge in rai si voi fi fericit vesnic!
-Esti in rai, esti binevenit, dar trebuie sa mananci din merindele tale: sa traiesti fericirea pe care ai adus-o de pe Pamant.
-Nu este corect: pe Pamant n-as putea zice ca am fost fericit…
-Ne pare rau…
-Si nu se poate sa primesc aici fericirea?
-Ne pare rau: nu.
-De ce nu?
-Fiindca asa e regula.
-Care regula?
-Cea instituita de Tatal.
-Nu pot sa cred ca Tatal este atat de crud!
-Pai nu e crud.
-Nu e?
-Nu.
-Dar cum asa?
-Tatal a instituit urmatoarea regula: fiecare trebuie sa-si construiasca propria sa fericire.
-Cum adica?
-Simplu: asa cum un culturist isi cladeste muschii, tot asa cel care cauta fericirea, trebuie s-o construiasca singur.
-Nu mi se pare corect!
-Treaba ta.
-Totusi, ce pot face acum?
-Poti sa te duci inapoi, deoarece corpul tau se afla inca in stadiul mortii clinice.
Bine, si ce fac daca merg inapoi?
-Exersezi fericirea.
-Exersez fericirea? Si cum fac asta?
-Trebuie sa gasesti propriile tale metode. Cei mai multi incearca prin iubire. Poti sa-ti indrepti iubirea spre Tatal. Sau spre o fiinta draga tie. Dar poti sa exersezi si iubirea de sine.
-Iubirea de sine… n-am inteles-o niciodata…
-Iti pot explica prin functionarea inimii biologice. Iti amintesti probabil ca inima pompeaza sange in trei directii: are un circuit care alimenteaza partea corpului care se afla mai jos de inima, un alt circuit care iriga tot ce se afla mai sus decat inima, si un al treilea circuit prin care trimite sange in propriile sale tesuturi.
Vezi, functionarea inimii este simbolul modului in care este indicat sa-ti administrezi energia si iubirea. Circuitul de jos nu este altceva decat iubirea directionata spre oameni. Circuitul de sus este simbolul iubirii prin care poti comunica cu fiintele mai evoluate decat tine, incluzand Tatal Ceresc. Iar cel de-al treilea circuit, cel prin care inima asigura energia necesara propriei sale functionari, este iubirea de sine.
Cand ajungi sa constientizezi razele iubirii care ies din inima ta, poti sa redirectezi o parte din ele spre tine insuti. Este indicat sa pastrezi proportiile definite de inima ta biologica. Prin circuitul mare, cel care porneste spre partea de jos a corpului, trimiti energie si iubire spre toti ceilalti. Prin circuitul mic, cel care porneste in sus, comunici cu fiintele mai evoluate decat tine - cu ingeri, arhangheli, heruvimi, serafimi, si asa mai departe.
Fii sigur ca vei primi de la ei mai mult decat reusesti sa oferi lor. Si ai dreptul si la cel de-al treilea circuit, ca sa poti functiona si tu…
-Oh, ce simplu e!
-Da, e simplu ca buna ziua!
-Si ce-mi mai recomandati, ce sa fac cand ajung jos?
-Incearca sa identifici ce anume iti produce bucurii reale. Incearca sa largesti aceasta lista. Bine, iti recomand sa te tii in limita bunului simt. Daca o treci, risti sa-ti strici fericirea. Si exerseaza cele trei tipuri de iubire, cele trei circuite ale inimii.
Si inca un lucru: incearca sa zici “Te iubesc” cat mai des, dar intotdeauna din toata inima.
-Deja ma simt fericit!
-Ma bucur pentru tine! Insa totusi m-as bucura daca te-ai duce inapoi si ai exersa acolo jos, ca sa vii fortificat aici sus, cand iti vine randul.
-Va multumesc - ma simt atat de fericit!
-Fericirea ta e si fericirea mea si iti multumesc pentru ca mi-o dai - incheiase Judecatorul.
Spiritul dezancarnat se umplu de incredere in viitor si plonja inapoi in corpul sau aflat pe cearsaful alb al clinicii de reanimare.
Aparatele electrice conectate la corpul sau incepusera sa semnalizeze reaparitia vietii. Incet, se auzi un oftat, ca o adiere de vant. Tiptil-tiptil, inima incepea sa bata. Electrocardiograma desena o curba tot mai armonioasa. Ochii pacientului inca nu se deschisesera inca, dar pe fata lui se asternu o liniste divina.
Doctorii rasuflasera usurati. Se gandisera la marea minune: viata. Un pacient reintors din inalt valora pentru ei cat un nou-nascut.
-Tipul, mai mult ca sigur a invatat ceva, acolo Sus - zise unul dintre doctori.
-Pai da… nu cred ca s-a intors datorita electrosocului, ca imi pierdusem increderea in el, la un moment dat - adauga un alt halat alb.
Sursa: http://astrolog2you.blogspot.com

iuli a scris:-Tatal a instituit urmatoarea regula: fiecare trebuie sa-si construiasca propria sa fericire.
-Cum adica?
-Simplu: asa cum un culturist isi cladeste muschii, tot asa cel care cauta fericirea, trebuie s-o construiasca singur.

cam dupa asta ma ghidez io

multa sanatate, iuli si ... era sa zic weekend placut avand in vedere ca maine e liber, ma simt de parca ar fi vineri
o zi bune

ce faci ???? Nu esti de mult timp pe aici ... sper sa fi ok ! Numai bine !

Unde esti ???? Cum te simti ??? Fie ca sarbatorile ce urmeaza sa ti aduca pace si liniste alaturi de sanatate si bucurii !

Buna!
Sunt pe aici… ma invart fara rost de cele mai multe ori, incerc, ma zbat, ma inacapatanez sa nu devin dependenta de calculator, de fapt sa nu devin dependenta de multe lucruri……..imi fac de lucru cu te miri ce si ma plimb foarte mult, imi pare rau ca nu poti face si tu asta, pe mine plimbarea ma linistete……….. ma linisteste scrisul, ma linistete privitul in tavan ascultand ceasul cum ticaie…….trecerea timpului, citesc, ascult muzica si bucataresc. Spuneam ca citesc, citesc orice pe suport de hartie sau pe calculator, imi plac povestioarele si adun, adun tot ce imi place, orice nimic…………..orice reteta, orice poezie, orice poveste, orice poza, incerc sa-mi fac o lume a mea numai cu lucruri frumoase, sunt satula de lumea asta mare…………
Sunt bine, ceea ce va doresc tuturor. Bucuria mea cea mai mare acum ar fi sa pot fi sanatosa ca alta data, dar invat sa ma multumesc si cu atat, fata de ce vad si gasesc pe aici sunt foarte bine, am devenit probabil prea sensibila la toate paginile pe care le gasec pe net cu suferinte si atunci incerc sa ma detasez un pic si de sta nici nu mai intru decat sa vad ce faceti, poate am sa-mi revin, nu pot sa comentez nimic imi dau lacrimile si atunci mai bine tac.
Iti multumesc mult pentru interes si pentru urari, va multumesc de fapt tuturor care imi treceti pragul pe aceasta pagina, ma simt bine cand stiu ca cineva, nu conteaza ca nu ne cunostem se intreseaza de soarata mea, ma simt ca intro mare familie in care orice ciocanit la usa paginii mele ma obliga sa raspund si zambetul vine pe fata instantaneu, asta inseamna ca ma simt bine.
Acum ca de fiecare data am sa va las o povestioara, aceasa este mai scurta, imi cer scuze daca unele sunt mai lungi, dar imi plac, poate chiar le cunoasteti.......

Un copil îsi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, întreba:
- Scrii o poveste care ni s-a întâmplat noua? Sau poate e o poveste despre mine?
Bunicul se opri din scris, zâmbi si-i spuse nepotului:
- E adevarat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar placea sa fii ca el, când vei fi mare.
Copilul privi creionul intrigat, fiindca nu vazuse nimic special la acesta.
- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am vazut în viata mea!
- Totul depinde de felul cum privesti lucrurile. Exista cinci calitati la creion, pe care daca reusesti sa le mentii, vei fi totdeauna un om care traieste în buna pace cu lumea.
Prima calitate: poti sa faci lucruri mari, dar sa nu uiti niciodata ca exista o Mâna care ne conduce pasii. Pe aceasta mâna o numim Dumnezeu si El ne conduce totdeauna conform dorintei Lui.
A doua calitate: din când în când trebuie sa ma opresc din scris si sa folosesc ascutitoarea. Asta înseamna un pic de suferinta pentru creion, dar pâna la urma va fi mai ascutit. Deci, sa stii sa suporti unele dureri, pentru ca ele te vor face mai bun.
A treia calitate: creionul ne da voie sa folosim guma pentru a sterge ce era gresit. Trebuie sa întelegi ca a corecta un lucru nu înseamna neaparat ceva rau, ceea ce este neaparat e faptul ca ne mentinem pe drumul drept.
A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioara, ci mina de grafit din interior. Tot asa, îngrijeste-te de ce se întâmpla înlauntrul tau.
Si, în sfârsit, a cincea calitate a creionului: lasa totdeauna o urma. Tot asa, sa stii ca ceea ce faci în viata va lasa urme, astfel ca trebuie sa încerci sa fii constient de fiecare fapta a ta.
de Paulo Coelho

Da .Este foarte bine ca poti umbla si face ce vrei . Si eu fac te miri ce ..bucataresc / anul trecut nu puteam/ , nu ma plimb ca tine dar ma ridic si ies mai rar / anul trecut eram in pat si numai in ajunul Craciunului am reusit sa mi fac primul dus pe scaune ... asa cu piciorul suspandat sprijinit sa nu fie deplasat / fac curatenie in camara sau debara ... arunc sau aranjez / anul trecut nici vorba / si ... multe ...multe pot face si asa bolnava in asteptarea zilei cetrebuie sa merg la spital sa mi fac cura ... sper sa am analize bune , sper sa ma pot bucura de ceea ce am si sa pot sa mi rezolv problemele alaturi de familie ! Atit , atit si urari de sanatate si bucurii !

Dans lent
Ai privit vreodata copiii intr-un balansoar?
Sau ai ascultat zgomotul ploii
cand cade pe pamant?
Sau ai urmarit vreo data zborul
iregular al unui fluture?
Sau ai observat soarele
cand dispare in noapte?
Ai face bine sa incetinesti.
Nu dansa atat de repede.
Timpul e scurt.
Muzica nu va dura.
Parcurgi fiecare zi in zbor?
Cand spui “Cum te simti?”
asculti raspunsul?
Cand ziua s-a sfarsit
te intinzi in pat
cu sute de chestiuni succesive
care iti trec prin cap?
Ai face bine sa incetinesti.
Nu dansa atat de repede.
Timpul e scurt.
Muzica nu va dura.
Ai spus vreo data fiului tau
“o facem maine”?
fara sa iti dai seama in graba,
de parerea sa de rau?
Ai pierdut vreo data legatura,
cu o buna prietenie
care apoi s-a sfarsit pentru ca
tu nu ai avut niciodata timp
sa suni si sa spui “Buna”?
Ai face bine sa incetinesti.
Nu dansa atat de repede.
Timpul e scurt.
Muzica nu va dura.
Cand alergi atat de repede
ca sa ajungi pe undeva
iti pierzi jumatate din placerea de a merge.
Cand te preocupi si alergi toata
ziua, ca un dar niciodata deschis . . .
aruncat.
Viata nu este o fuga.
Ia-o usor.
Asculta muzica.

Daca faci ceva, nu vei fi intotdeauna fericit, dar nu vei fi fericit fara sa faci ceva

Iarna este un anotimp cu mult alb, cu multa culoare alba, cu mult frig si multa zapada. Este un anotimp frumos...... dar este si un anotimp urat. Uneori il percepem frumos, alteori urat, functie de starea noastra, de dispozitia noastra sufleteasca, de romantismul din noi daca exista.
Ne putem intreba de ce Dumnezeu ne-a dat acest anotimp?
Cred ca din doua motive:
Primul, cel mai frumos motiv este ca sa vedem si sa ne amintim ce inseamna un suflet curat, pur, inocent, nobil, alb ca zapada moale si pufoasa, un suflet care poarta iubirea curata, adevarata, fara patimi, fara egoism, statornica, vesnica.
Asemeni iubirii lui Dumnezeu pentru noi: totala, dusa pana la jertfa sangeroasa. Sunt doua culori care se impletesc in viata noastra in mod tainic, dar frumos: alb si rosu. Albul este puritatea, sfintenia, iubirea curata, adevarul chiar, iar rosul este jertfa, puterea, forta iubirii acesteia curate care te face sa-ti dai viata, sa-ti pui sufletul pentru cel pe care-l iubesti. Acestea doua se impletesc in adevar. Adevarul este dragoste si sfintenie, puritate.
Iarna cand o admiram cu zapada ei frumoasa si curata, ar trebui sa ne aminteasca, ne transmite dealtfel, cum sa fim noi, cum sa avem sufletele: curate, senine, pline de dragoste, eliberate de minciuna, de fatarnicie, de egoism, de rautate.
Al doilea motiv pentru care ne-a daruit Dumnezeu iarna este ca frigul pe care-l resimtim atat de mult si care nu ne face placere, de care ne aparam cum putem cautand sa stam la caldura in asteptarea zilelelor caldute de primavara si amintindu-ne de zilele calduroase de vara si chiar toamna, este ca sa simtim ce inseamna lipsa iubirii curate din sufletele noastre ......cum se simte frigul, gerul iernii..........nu ne place si atunci spunem ca acest anotimp este urat. Asa este sufletul lipsit de iubire, plin de patimi, egoist, fatarnic, sufletul care iubeste efemere placeri, lipsit de orice speranta, de orice credinta si, mai ales de dragoste.
Dumnezeu este in toate si in tot. El ne vorbeste in multe feluri si in multe chipuri, chiar si prin creatia Sa, prin fenomenele naturale ale universului creat de El, dar noi nu-l mai putem auzi sau asculta.
Suntem prea mult preocupati sa iubim placerea, sa uram puritatea si adevarul si nu mai apreciem frumusetea, nobletea.
De ce ne-a daruit Dumnezeu iarna? Ca sa ne invete despre adevarata stare si frumusete a sufletului omului, despre adevar, despre sfintenie, despre dragoste. Nu prin cuvinte, ci prin toate cate sunt si se vad sau nu se vad, pe care le vedem sau nu le mai vedem.
Dumnezeu prin toate pe care ni le-a daruit vorbeste cu noi.
Oare noi Il ascultam?
Este momentul sa uitam de griji si suparari, sa iertam si sa iubim si sa ne amintim ca nu suntem niciodata singuri!

Dumnezeu sa va lumineze aceste sarbatori, aducandu-va bucurie, fericire, iubire, multa sanatate si implinirea tuturor dorintelor.

Sa ai multa pace in suflet si liniste in inima , pacea si linistea sa domneasca in casele tuturor ! Iarna , da ne aduce atitea ca sa ne trezim ca trebuie sa trecem prin viata cu puritate !Fie ca sarbatorile ce se apropie sa ti aduca tie si tuturor sanatate si cele mai sincere urari de bucurie , viata curata , buna placuta lui Dumnezeu !

LA MULTI ANI, SANATATE SI MULTE BUCURII IN NOU AN!

Foarte faina este postarea si urarea ta , asa ca eu iti spun simplu ,,la multi ani ,, in noul an si sanatate cu carul ! Realizari si bucurii !

O, Om!

O, om ce mari raspunderi ai
De tot ce faci pe lume,
De tot ce spui in scris sau grai,
De pilda ce la altii dai,
Caci ea mereu, spre Iad, sau Rai,
Pe multi o sa-i indrume.

Ce grija trebuie sa pui
In viata ta, in toata,
Caci gandul care-l scrii sau spui,
S-a dus, in veci nu-l mai aduni
Si vei culege roada lui,
Ori viu, ori mort, odata.

Ai spus o vorba, vorba ta,
Mergand din gura-n gura,
Va veseli sau va-ntrista
Va curati sau va -ntina,
Rodind samanta pusa-n ea
De dragoste sau ura.

Scrii un cuvant: cuvantul scris,
E-un leac sau e-o otrava
Tu vei muri, dar tot ce-ai zis
Ramane-n urma-un drum deschis
Inspre Infern sau Paradis,
Spre- ocara sau spre slava.

Ai spus un cantec,
Versul tau, ramane dupa tine,
Indemn spre bine, sau spre rau,
Spre curatie , sau desfrau,
Lasand in inimi rodul sau,
De har sau de rusine.

Arati o cale, Calea ta
In urma ta nu piere,
E calea buna, sau e rea
Va prabusi, sau va-nalta,
Vor merge suflete pe ea,
Spre Rai, sau spre durere.

Traiesti o viata, viata ta
E una, numai una
Oricum ar fi, tu nu uita,
Cum ti-o traiesti, vei castiga
Ori fericirea-n veci prin ea,
Ori chin pe totdeauna!...

O, om ce mari raspunderi ai!
Tu vei pleca din lume!
Dar ce scrii azi , ce spui in grai,
Ce lasi, prin pilda care-o dai,
Pe, multi, pe multi, mereu spre Rai,
Sau Iad o sa-i indrume.

O, nu uita!... Fii credincios!
Cu grija si cu teama!
Sa lasi in inimi luminos
Un grai, un gand, un drum frumos,
Caci pentru toate, ne-ndoios,
Odata, vei da seama!...
scrisa de Traian Dorz

Da , este o realizare deosebita .Eu o am intr o carte religioasa si am primit o de la cineva care a fost la Minastirea SLANIC Arges .Este o ilustata cu sf,Minastire iar pe verso am aceasta minunata poezie ! Cititi o cu atentie deosebita ca este asa de clara reala si in acelasi timp te cuteremura . Felicitari ,IULI ca ai postat aici la topicul tau aceasta minunata si reala poezie !

O.............. am lipsit foarte mult de pe aici, s-au schimbat foarte multe, multumesc iris, nu postez pentru apreciere, nu povestesc nici despre viata mea......... este una obisnuita cu bune si cu mai putin bune, sunt convinsa ca probleme si necazuri are fiecare om oricat ar fi de puternic, de bun, de bogat.
Atunci cand am inceput sa scriu mi-am propus sa pun aici nu atat gandurile mele legate de problemele de sanatate sau altele zilnice cat sa pun lucruri intlnite si din care am inceput incet- incet sa invat sa traiesc si sa fiu impacata cu tot ce mi se intampla, sa pot sa merg mai departe indiferent cate probleme am, poate asa citind aici cineva se simte bine si poate ca citind , atunci cand va avea probleme isi va aduce aminte de aceste scrieri si poate va trece mai usor peste o perioada grea.
EI.......nu sunt chiar foarte puternica dar incerc in fiecare moment sa-mi gestionez gandurile si situatiile, acum am sa va pun aici alte scrieri intalnite , poate pe unele le stiti dar sunt convinsa ca nu va face rau sa le mai cititi.
Va urez sa aveti o primavara frumoasa cu multe bucurii, impliniri, multa iubire sanatate si mult noroc ! (si mai spar ca si vine primavara!!!!!!!!!)


Secretul fericirii

Cu multi ani in urma, a trait in India un intelept care se spune ca pazea intr-un cufar incantator un mare secret care l-a facut sa fie invingator in toate aspectele vietii sale si care, pentru aceasta, se considera cel mai fericit om din lume.
Multi regi invidiosi i-au oferit putere si bani si au incercat sa-l jefuiasca pentru a-i lua cufarul, dar totul a fost in zadar.
Si cu cat incercau mai mult, cu atat erau mai nefericiti, pentru ca invidia nu le dadea pace. Asa au trecut anii si inteleptul era in fiecare zi mai fericit.
Intr-o zi a venit la el un copil si i-a spus:
"-Domnule, la fel ca si tine, vreau si eu sa fiu foarte fericit. De ce nu ma inveti si pe mine ce trebuie sa fac pentru a reusi?"
Inteleptul, vazand simplitatea si puritatea copilului, i-a zis:
"-Pe tine te voi invata secretul pentru a fi fericit. Vino cu mine si fii foarte atent."
In realitate sunt doua cufere in care pastrez secretul pentru a fi fericit si acestea sunt: mintea mea si inima mea si marele secret nu este altceva decat o serie de pasi pe care trebuie sa-i faci de-a lungul vietii:
Primul pas este sa stii ca Dumnezeu exista in toate lucrurile din viata si, pentru aceasta, trebuie sa-l iubesti si sa-i fii recunoscator pentru toate lucrurile pe care le ai si pentru toate lucrurile care ti se intampla.
Al doilea pas este sa te iubesti pe tine insuti si in fiecare zi, cand te trezesti si inainte sa adormi, trebuie sa spui: „Sunt important, am valoare, sunt in stare, sunt inteligent, sunt iubitor, astept mult de la mine, nu exista obstacol pe care sa nu-l pot invinge.”
Acest pas se cheama autostima ridicata.
Al treilea pas este sa pui in practica tot ceea ce spui ca esti si, daca tu gandesti ca esti inteligent, actioneaza inteligent; daca tu gandesti ca esti in stare, fa ceea ce iti propui; daca tu gandesti ca esti iubitor, exprima-ti iubirea; daca gandesti ca nu exista obstacol pe care sa nu-l poti invinge, atunci propune-ti scopuri in viata si lupta pentru ele pana cand le vei obtine.
Acest pas se cheama motivare.
Al patrulea pas este sa nu invidiezi pe nimeni pentru ceea ce are sau pentru ceea ce este; ei vor obtine partea lor, tu o vei dobandi pe a ta.
Al cincilea pas este sa nu pastrezi in inima ta ranchiuna impotriva nimanui; acest sentiment nu te va lasa sa fii fericit; trebuie sa-l lasi pe Dumnezeu sa faca dreptate si tu… iarta si uita!
Stiu ca e greu, dar nu imposibil.
Al saselea pas este sa nu iei lucrurile care nu-ti apartin, aminteste-ti ca, potrivit legilor nescrise ale naturii, maine vei pierde ceva de mai mare valoare.
Al saptelea pas este ca nu trebuie sa faci pe nimeni sa sufere; toate fiintele pamantului au dreptul sa fie respectate si iubite.
Al optulea si ultimul pas: trezeste-te intotdeauna cu un suras pe buze si observa imprejurul tau, cautand sa descoperi in fiecare lucru partea lui buna si frumoasa; ajuta-i pe cei care au nevoie, fara sa te gandesti ca nu vei primi nimic in schimb; cand privesti pe cineva, descopera-i calitatile sale.
Secretul fericirii se afla in fiecare, cauta-l in interiorul tau si-l vei descoperi!

Timpul este frumos, ar trebui sa'mi daruiasca o stare de bine...
Nu este asa....nu stiu de ce....sunt trista!
Probabil cele citite pe aici in calculator..........

Prietenia – comoara cea mai de pret

Într-o zi, Petru a găsit o hartă pe care era marcat drumul către o comoară inestimabilă. “Voi găsi această comoară şi aşa, voi avea parte şi de ceva aventură!” exclamă el.
Şi iată, că porni la drum. Şi merse, ce merse şi ajunge la o pădure. Acolo l-a întâlnit pe Leu, pe care îl întrebă:” Eşti suficient de puternic şi curajos pentru a veni cu mine la o vânătoare de comori? Leul acceptă propunerea lui Petru şi îl însoţi pe acesta la drum. Pădurea era foarte deasă şi întunecoasă, iar lui Petru i se făcu frică însă, cu Leul lângă el reuşi să o străbată până la capăt.
Când cei doi ajunsese la poalele unui munte, îl întâlniră pe Vultur. “Ai o vedere excelentă şi poţi să ne alarmezi de pericole. Nu doreşti să vii cu noi, suntem în căutarea unei comori?”, îl întreabă Petru. Vulturul acceptă propunerea făcută de Petru şi îi însoţeşte pe cei doi la drum. Muntele pe care trebuiau să îl străbată era foarte înalt şi stâncos. Leul alunecă, însă Petru a fost suficient de iute să îi dea o mână de ajutor şi să îl tragă sus. Vulturul, cu vederea lui ascuţită, era foarte atent la fiecare pas pe care îl faceau cei doi tovarăşi de drum.
Curând, au ajuns la valea din josul muntelui, unde au întâlnit-o pe Oaie. “Vei dori să ne însoţeşti în căutarea unei comori şi să ne ţii de cald când ne este frig?”, o întrebă Petru pe Oaie. Aceasta acceptă propunerea lui Petru şi astfel, porniră toţi la drum. Un vânt rece străbătu întreaga pajişte iar toţi se îngrămădiră lângă Oaie, ca să le ţină de cald.
Apoi, cei patru ajunsese, în final, în deşert unde se întâlni cu Cămila. “Eşti numită oaia deşertului” îi spuse Petru acesteia. “Ne vei ajuta să străbatem întregul deşert şi să ne însoţeşti în călătoria noastră, în cautarea comorii?”. Zis şi făcut. Cămila acceptă popunerea lui Petru şi astfel că el, Oaia şi Leul se urcă pe ea, iar împreună şi fericiţi străbat întreg deşertul cu Vulturul deasupra lor, bucurându-se de spectacol.
Cei cinci, ajung în cele din urmă, lângă ocean unde o întâlnesc pe Broasca Ţestoasă de mare. “Suntem în căutarea unei comori şi ne gândeam dacă ne poţi ajuta să străbatem oceanul? întreabă Petru. Broasca le răspunse afirmativ şi astfel că porniră toţi la drum.
Valurile puternice aproape că îi înecă, însă Broasca Ţestoasă îi îndreptă cu dibăcie către ţărm, unde îi aştepta Bufniţa.
Acesta le vorbi cu înţelepciunea ei străveche, spunându-le aşa: “Felicitări, aţi găsit comoara.”
“Unde este?” exclamă toţi surprinşi.
“Împreună aţi străbătut pădurea, aţi urcat muntele, aţi înfruntat valea, aţi întâmpinat cu curaj deşertul şi aţi traversat oceanul. Niciodată nu aţi fi reuşit unul fără celălalt.”
Toţi s-au uitat unul la celălalt şi au realizat că Bufniţa avea dreptate! Toţi au găsit PRIETENIA!…Şi, într-adevăr, au găsit cea mai de preţ comoară!
Morala
Prietenia este un lucru minunat, este strâns legată de “a împărţi” - prietenii împart aproape totul, experienţele lor, fie că sunt bune fie că sunt rele, bucuriile şi tristeţiile lor - de “altruism”- prietenii au grijă unii de alţii - şi de “sprijin şi grijă“- prietenii sunt mereu împreună atunci când au nevoie unii de alţii; suportul vine sub diferite forme, însă suportul moral este considerat ca fiind cel mai important. Şi atunci, construirea şi menţinerea unei prietenii este unul dintre cele mai bine răsplătite proiecte ale vieţii noastre.
Un proverb japonez spune astfel: “Când caracterul unui om nu îţi este foarte clar, atunci uită-te la prietenii lui”, în timp ce în Spania, se foloseşte o vorbă foarte cunoscută: “Dime con quien andas y te dire quien eres” care se traduce astfel: ” Spune-mi cu cine umbli, ca să îţi spun cine eşti”. Când ne uităm la înţelesul amândurora se aseamănă foarte mult şi spun un mare adevăr. Ca fiinţe umane, tindem să ne construim prietenii cu oameni ca şi noi: cu o bază comună şi cu obiceiuri comune.
Şi atunci, prietenii sunt ca un fel de cadou pe care ni-l oferim nouă înşine/însene.
Şi apropo, tu ai putea trăi fără prieteni?…